Neobișnuită, uimitoare, amuzantă, provocatoare și emoționantă, povestea se bazează pe scrieri contemporane, scrisori și însemnări de jurnal. De data aceasta, povestea de viață a marelui poet al națiunii [maghiare] este prezentată într-un mod neobișnuit, deloc ca într-un manual, și ajungem să cunoaștem un Arany János complet diferit, care nu este doar mustața mare și figura blândă al cărei chip este văzut în cărți. Spectacolul nu este patetic, dar este plin de vervă tinerească, de aluzii și referințe umoristice și este surprinzător de actual. Nici nu ar putea fi altfel, deoarece este vorba despre o perioadă în care cultura maghiară și teatrul în limba maghiară au luptat pentru existența lor prin sânge și sudoare. În afară de Arany, în piesă apar figuri celebre și mai puțin celebre ale vremii și, desigur, un rol important îl joacă Petőfi Sándor, a cărui atenție a fost atrasă de poemul narativ Toldi, scris de notarul din Nagyszalonta.
 

Edit Brezvai: Jönnek a fiatalok – A Pesti Színház felújította a Kinek az ég alatt már senkije sincsen című előadást, [Vine tineretul – Teatrul Pesti Színház a repus în scenă Cui nu i-a mai rămas nimeni sub cer]
 

Piesa, bazată pe narațiuni contemporane, scrisori și însemnări de jurnal, încearcă să ne aducă mai aproape de spiritul marilor epoci prin povestea de viață a lui Arany János. Prin prezentarea relațiilor umane din epoca reformei și evocarea credințelor asociate cu evenimentele din 15 martie, piesa încearcă să răspundă la întrebarea ce avem în comun astăzi cu ideile secolului al XIX-lea.
 

Scrisoarea lui Petőfi către Arany, 15 noiembrie 1848:

„Dragul meu Djanco! Ai iem aci plecând din Debrecen, batalionul nostru este went la Becskerek day after mâine, iar eu sunt gone la Erdőd with Úrláb by January. Așa că acolo să fii tu pentru mine scriind much. Onoring și săruting familia and persoana ta, ai iem your prieten.”