Arhangheli
Johanna Bándi, Barbara Bogár, Evelyn Budizsa, Ágnes Gál, Éva Kovács, Tekla Laczkó, Zita László, Kati Méhes, Stella Rappert-Vencz
Guseva, tânără de 18-20
Johanna Bándi
G.E. Rasputin, 45 ani
Gábor Rappert-Vencz
Nicolae al II-lea, țarul tuturor rușilor, 46 ani
Gyula Gaál
George al V-lea, regale Angliei, 49 ani
Gergő Frumen
Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei
Zsolt Orbán
Franz Joseph I. al Austriei și Ungariei, 84 ani
András Hatházi
Stiopa, 25 ani
Attila Zsolt Péter
Madame, 60 ani
Éva Kovács
Loulou, 16-17 ani
Evelyn Budizsa
Gavrilo Princip, 20 ani
Nándor Poszet
Valet
Sándor Varga
Chelner
Barbara Bogár
Marcel Proust
Gyula Gaál
Prințul Felix Iusupov, 25 ani
Zsolt Orbán
regia
Sardar Tagirovsky
scenografia
Anna Kupás
dramaturgia
Sardar Tagirovsky
muzica
László Bakk-Dávid
conducerea muzicală
Annamária Manfrédi
light design
Sardar Tagirovsky, Dániel Székhelyi
Réka Pável, Bálint Szigeti
Bálint Szigeti
machiaj
Anna Kupás, Blanka Moldován
Réka Pável
regia tehnică
Ritta Szabó
regizor secund
Dániel Székhelyi
Producția prezintă publicului o viziune uimitor de grandioasă, în care figura controversată a lui Rasputin este distribuită într-un rol aproape cristic, în lumina nebuniei pe care o numim secolul al XX-lea. Chipurile de o parte și de alta a decorului, victimele diverselor masacre, sunt la un moment dat în spectacol numite pe ecran, dar nu cu intenția unei simple descurajări: suntem făcuți să realizăm că noi înșine ne-am făcut asta, în acest cronometru teribil de neplăcut care, pe scena lui Sardar Tagirovsky, ne măsoară acțiunile, uneori ca un efect sonor, alteori ca un metronom al unui scaun înclinat.
Judit Ungvári: Az idő pillangó–hatása [Efectul fluture al timpului], Kisvárdai lapok
Drama lui Szőcs Géza este un raport istoric colectiv despre conștiința europeană și globală. Drama pune accent pe realitatea istorică prin prisma fictivă a lui Rasputin. Această ficțiune este ultimul refugiu pasional al supraviețuirii în haosul apocaliptic al umanității, deoarece tânjește copilărește după pacea lumii. Visează o lume în care nu ne ucidem nici în societate, nici în războaie. Fiecare dorință se aliază cu renunțarea, iar faptele cu filozofia. Este o dramă care oglindește imaginea lui Rasputin așa cum aceasta se conturează în societatea contemporană: o imagine dumnezeiască, dar în același timp foarte umană și foarte înfricoșătoare. Figura sfântă și păcătoasă a lui Rasputin este intangibilă, deoarece puterea lui nu este asemenea împăraților, regilor și țarilor, ci deține puterea privirii fermecătoare a hazardeurilor și saltimbancilor.