Actrițele se interpretează pe ele însele, sunt evocate povești personale
Ida Jarcsek-Gaza
Ioana Iacob
Tatiana Sessler-Toami
Daniela Török
Olga Török
Silvia Török
regia
Carmen Lidia Vidu
dramaturgia
Andreea Wolfer
Montaj foto-video
Cristina Baciu, Ovidiu Zimcea
asistent scenografie
Ioana Popescu
asistent de regie
Oana Vidoni
regia tehnică
Radu Muj
machiaj
Bojita Ilici
Ceea ce contează cu adevărat nu sînt accidentele biografice, suferințele și bucuriile expuse public, ci marcarea unei prezențe umane, învestirea actorului ca mesager dincolo de rolurile scenei. Întregul spectacol sugerează ideea că artistul e conștiința (umană, civică și politică a) comunității, chemat să o exprime. Jurnalul amorsează și un proces reversibil, de conștientizare a artiștilor și a instituției despre rolul lor în comunitate, în redefinirea mizelor repertoriale orientate către spectatori.
Oana Cristea Grigorescu: Jurnal bilingv de Timişoara, Observator Cultural
Ceea ce produce spectacolul este conştientizarea relaţiei directe dintre om şi oraş, dintre trecutul personal şi viitorul metropolei. Şi mai produce şi o distanţare, o sterilizare a patetismului (nu a emoţiei), care permite ochiului şi minţii să fie lucide. Cele șase actriţe de la Teatrul German de Stat din Timişoara (Ida Jarcsek-Gaza, Tatiana Sessler-Toami, Daniela Török, Ioana Iacob, Olga Török, Silvia Török) problematizează subsecvent/parţial şi prezenţa instituţiei în viaţa culturală a oraşului, şi rostul/rolul teatrului azi.
Oana Stoica: După 30 de ani, Dilema Veche
Jurnal de România. Timișoara este un proiect multidisciplinar, ce reunește filmul, fotografia și teatrul, și își propune să fie, printr-o serie de confesiuni necenzurate și nemijlocite, o oglindă sinceră a relațiilor interumane, influențate decisiv de mediul urban, dar și un îndemn la implicare socială și comunitară. Arhitectura spectacolului este determinată de biografia actorilor, al căror rol este acela de a desluși și de a cartografia căile prin care părinții, prietenii, necunoscuții, dar și orașul, prin cartierele, locuitorii, artiștii și prin administrația locală, ne modelează și ne transformă – de la nostalgia primelor amintiri și până la realitatea imediată. Mărturisirile sunt întemeiate aproape exclusiv pe experiențele de viață ale actrițelor, fie că vorbim despre momente de fericire sau durere, despre succes sau eșec, despre traume și depresie, despre înstrăinare și regăsire.