---

„În cursul zilei durerea a dispărut, însă nevoia corpului de îmbrăţişare a rămas. Trupul doreşte celălalt trup. Ne-am născut în acest trup pentru a ne împreuna cu celălalt. Dintr-un trup în altul. Închid ochii şi mă liniştesc, mă afund încet în somn. Sufletu-mi cântă prin intermediul trupului.” (Miroslav Mandić)

Împreună este cel de al doilea spectacol din ciclul dedicat temei perechii, în diferite faze ale existenţei acesteia. Prima producţie s-a numit Monolog şi a avut la bază un text de Attila Antal, care a semnat şi regia. Spectacolul era construit pornind de la declaraţia de dragoste a unui bărbat care are curajul să vorbească despre deziluzia care i-a marcat definitiv întreaga existenţă. Împreună este continuarea acestei relaţii de dragoste, în momentul în care ea s-a realizat: bărbatul şi femeia sunt împreună şi îşi trăiesc dragostea. Şi totuşi, ce le stânjeneşte momentele de intimitate? Sunt capabili să folosească legătura pe care o au pentru a realiza ceva în comun? Ce clipă ar putea dura o veşnicie şi de ce trebuie ca ea să se termine?

Spectacolul este rezultatul unui îndelungat proces de cercetare, în cursul căruia „textul” din spatele jocului a luat fiinţă din analiza şi regândirea relaţiilor personale reale ale creatorilor. În prima parte, în Monolog, provocarea a reprezentat-o punerea în scenă a declaraţiei intime a autorului printr-un joc actoricesc consecvent, în aşa fel încât realitatea şi adevărul povestirii să nu se piardă. În cazul spectacolului Împreună miza a fost tocmai distanţarea de materialul personal bogat şi crearea unei acţiuni scenice care să depăşească sfera experienţei pur personale şi, datorită universalităţii sale, să aibă impact asupra spectatorului. Intimitatea este cea mai apropiată de fiinţa umană, o fiinţă care este în acelaşi timp a nimănui şi a tuturor. Tocmai din această cauză ea trebuie împărtăşită şi acesta este motivul jocului. Relaţia dintre bărbat şi femeie nu este altceva decât un joc fără sfârşit pentru păstrarea sinelui. Necesitatea acestui joc nu dispare niciodată. Umbra apocalipsei este tot mai prezentă în viaţa noastră – dar cine va mai iubi dacă vom ucide iubirea, cine va mai rămâne pe această lume şi pentru cine va rămâne lumea aceasta?