---

În spectacolul Max Black, jocul actorului se materializează în lumină (foc), imagine (acțiune) și muzică (sunet). Muzica, formată din sunete și zgomote, este redată și creată de actor. Scena devine un laborator al ideilor, iar spectatorul poate urmări traseul transformării lor; André Wilms prezintă mostre de sunete înregistrate anterior. Prin apropierea de poezie, limbajul devine muzică  pentru ca, mai apoi, să se dizolve în abstract (asemeni unei formule matematice care se transformată în muzică sau aşa cum un sunet poate fi folosit în orice context muzical). 
Heiner Goebbels foloseşte în spectacol texte scrise, în franceză și engleză, de către Paul Valéry, Georg Christoph Lichtenberg, Ludwig Wittgenstein și Max Black.