Witold Gombrowicz

Ivona, principesa burgundiei


Studio pe scena mare

Ivona
Gizella Kicsid
 
Regele Ignaţiu
Levente Nemes
 
Regina Margareta
Zsuzsa Gajzágó
 
Principele Filip
László Mátray
 
Şambelanul
Tibor Pálffy
 
Iza, o doamnă de la curte
Ágnes Benedek
 
Chirill
Alfréd Nagy
 
Ciprian
József Kolcsár
 
Prima mătuşă a Ivonei
Gizella Molnár
 
A doua mătuşă a Ivonei
Szidónia Krizsovánszky
 
Inocenţiu
Gábor Erdei
 
Valentin
József Nagy Lázár
 
Cancelar
Mihály Kőmíves
 
Mareşal
László Veress
 
Judecător
Károly László
 
Doamne de la curte
Mária Fekete
 
Doamne de la curte
Hajnalka Szalma
 
Doamne de la curte
Eszter Nagy
 
Doamne de la curte
Fatma Mohamed
 
Cerşetor
Darvas László
 

asistent de regie
Attila Diószegi, Alfréd Nagy
 
asistent de dramaturgie
Csongor Czegő
 
decorul
József Bartha
 
costumele
Judit Dobre Kóthay
 
muzica
Árpád Könczei
 
mişcare scenică
Fatma Mohamed
 
imagini video
Sándor Sebesi
 
regia tehnică
Edit V. Bartha
 
sufleur
Mária Magdolna Máthé
 
regia
László Bocsárdi

Data premierei: 08 decembrie 2010
Spectacolul a primit Marele Premiu al Ministerului Educaţiei şi Culturii la Festivalul de Teatru din Kisvárda, în 2009 a fost nominalizat în cinci categorii la premiile UNITER pentru Cel mai bun spectacol, Cel mai bun regizor, Cel mai bun decor, Cel mai bun rol masculin. Pálffy Tibor a primit în 2008 premiul Criticilor de Teatru pentru cel mai bun rol masculin la şi premul de interpretare la al VIII-lea Festival Naţional de Teatru din Pécs şi la Festivalul Internaţional Gombrowicz din Polonia. Gizella Kicsid a fost de asemenea premiată pentru interpretare la Festivalul Internaţional Gombrowicz din Polonia.

E genul de spectacol la sfârşitul căruia, înainte să aplauzi, trebuie să-ţi ştergi, discret, colţurile ochilor. Şi să taci.

(Alice Georgescu, Ziarul de duminică)

László Bocsárdi a produs un spectacol colorat, bogat şi puternic, cu un înţeles ambivalent, care foloseşte cu o incredibilă siguranţă de sine diferite elemente de efect. (...) Dar Ivona e mai mult de atât: conturează un limbaj teatral, care pare să se cristalizeze, şi imaginea unei trupe sigure, devotate şi profesionale.

(Balázs Urbán, Színház)