Valère Novarina

Operetă imaginară


Sala mare

Distribuţia:
Anna Ráckevei
Nelli Szűcs
Kinga Újhelyi
József Jámbor
Árpád Kóti
Attila Kristán
Tibor Mészáros
József Varga
Artúr Vranyecz

“Lucrătorii de dramă”: Sándor Horváth, István Leskó
Muzicieni: Lajos Pál (acordeon), Anna Tálas (vioară), László Csonka (clarinet)


 

regia
Valère Novarina
 
dramaturgia
Zsófia Rideg
 
decorul
Philippe Marioge
 
costumele
Borbála Kiss
 
muzica
Christian Paccoud
 
adaptări muzicale
Szentai Cecília
 
light design
Paul Beaureilles
 
lumini
András Csillám
 
coregrafia
Péter Gemza
 
colaborator artistic
Adélaïde Pralon
 
asistent
Csaba Jóvér
 
regia tehnică
József Karl
 
sufleur
Zsuzsa Pethő

Data premierei: 11 decembrie 2010
Valère Novarina s-a născut în anul 1947, după studii în domeniul filozofiei şi filologiei, la Paris, scrie un studiu despre Antonin Artaud, citeşte timp de un an Divina comedie, îşi face planuri legate de elaborarea unei lucrări de doctorat despre Adolphe Appia, mai apoi despre Louis de Funes. Fiindcă la început nu găseşte regizor pentru piesele sale, la rugămintea actorilor face pasul decisiv şi din 1986 îşi regizează singur piesele. Aşa ajunge să fie prezentată Drama vieţii (Le drame de la vie) cu cei 2587 actori ai ei, la Festivalul Avignon, care apoi va accepta prezentarea majorităţii spectacolelor sale de mai târziu. În calitate de grafician şi pictor, îşi reuneşte pe scenă diversele activităţi, în scopul realizării unei opere artistice originale şi lirice.
Piesele sale se traduc şi se joacă pretutindeni în Europa, precum şi în Statele Unite, în Rusia şi America Latină.

„Ce e opereta?”
Este diminutivul unui cuvânt. O versiune prescurtată, fără nici un fel de lustru teatral. O dramă densă, liberă de emoţiile umane. Opereta s-a născut prin salturi bruşte, tăieturi, schiţe şi miezul său tare e ce rămâne după eroziune: aşchiile de ritm, încrucişarea de forţe, scheletul structural, atingerea umană rămân. (...) Muzica se ridică şi cade: opereta e întoarsă cu susu-n
jos...

(Novarina: Opereta imaginară; accente)