Luigi Pirandello

Să îmbrăcăm pe cei goi


Studio pe scena mare

Ersilia Drei
Melinda Kántor
 
Franco Laspiga, fost locotenent de marină
Levente Molnár
 
Consulul Grotti
Tibor Szabó
 
Ludovico Nota, romancier
Zsolt Bogdán
 
Ziaristul Alfredo Cantavalle
József Bíró
 
Doamna Onoria, proprietăreasă
Csilla Varga
 
Fetiţa
Zsófia Ambrus Gyurka

regia
László Bocsárdi
 
dramaturgia
Kinga Kelemen
 
decorul
József Bartha
 
costumele
József Bartha
 
ilustraţie muzicală
László Bocsárdi
 
regia tehnică
László Mányoki
 
sufleur
Andrea Tóth

Data premierei: 28 ianuarie 2004

Fragmente din dosarul de presă



Ludovico Nota, romancierul de renume mondial, o ia din spital pe Ersilia Drei, o slujitoare tânără care a avut o tentativă de sinucidere în parc din cauză că a fost părăsită de iubitul ei. El a aflat de întâmpalrea ei dintr-un reportaj apărut într-un cotidian, şi a decis să scrie un roman din povestea de dragoste aparent romantică a fetei. Doamna Onoria, menajera, nu o primeşte bucuroasă, şi încet şi scriitorul începe să-şi regrete actul necugetat, deoarece ca urmare a reportajului apărut îi invadează casa personajele acestei întâmplări: jurnalistul înfometat de ştirile de scandal, logodnicul care vrea să-şi ceară scuze, consulul Grotti în casa căruia fata a lucrat ca guvernantă şi care neagă tot ce a apărut în ziar. Deja nu mai ştim cine minte şi cine spune adevărul, ce s-a întâmplat într-adevăr, şi, mai ales, cine se face vinovat pentru cele întâmplate.
 
Pirandello ne dovedeşte încă o dată că nimic nu este aşa cum pare; că nu există o poveste, ci doar frânturi de poveste care nu se leagă şi care nu ne duc mai aproape de o realitate obiectivă, a cărei existenţă poate fi pusă sub semnul întrebării.
 
Dar între timp aflăm totuşi ceva, deoarece spectacolul – uneori uşor şi detaşat, uneori culpabilizând – devine oglindă ce ne e pusă în faţă: vorbeşte despre ezitările, vulnerabilitatea şi viciile noastre.


Data premierei: 28 ianuarie, 2004