---

Apare un personaj mut. Pe o inscripţie putem citi: Vreau să mi se vorbească.
Toată opera lui Calaferte se regăseşte în această poruncă: afirmarea unui EU, voinţa afişată şi vorbirea, ca necesitate vitală. Această revendicaţie mută a reabilitării şi a circulaţiei cuvântului între oameni este titlul generic al acestui spectacol, construit – pe baza diverselor opere (piese scurte, extrase din Carnete, aforisme, poezii) – ca un fel de călătorie în ţara lui Calaferte.

Născut la 14 iulie 1928 în Italia, Louis Calaferte îşi petrece anii copilăriei în împrejurimile Lyon-ului. La 13 se hotărăşte să devină scriitor, prima lui carte fiind publicată în 1952. Scriitor puţin cunoscut, el este totuşi autorul unei opere importante, care cuprinde povestiri, poezii, nuvele, eseuri, note de carnet şi piese de teatru. În 1978 primeşte premiul Ibsen, iar în 1992, Marele Premiu Naţional pentru Literatură. Trece în nefiinţă în ziua de 2 mai 1994.

Alain Timar
După studii superioare în Franţa şi un parcurs prin diverse trupe de teatru, Alain Timar se hotărăşte să se instaleze la Avignon unde întemeiază Théâtre des Halles, pe care îl conduce şi îl animă începând din 1983. Activează simultan în domeniul regiei, al scenografiei şi al artelor plastice.
A semnat peste 45 puneri în scenă în Franţa şi în străinătate, precum şi numeroase expoziţii şi instalaţii.
El este cel care, cu mult înainte de premiul Nobel pentru literatură, a descoperit universul oniric al lui Gao Xingjian sau a luat apărarea unor autori precum Václav Havel sau Valère Novarina. Alegerile sale artistice demonstrează o înclinaţie constantă pentru a se deschide culturilor din alte părţi ale lumii. Această curiozitate nesăţioasă şi vigilentă, acest nomadism intelectual şi sensibil se datorează originilor sale evreieşti (din Ungaria pe linie paternă, şi din Spania şi Algeria din partea mamei) precum şi formării sale duble în domeniul literaturii şi al artelor plastic.
Este unul dintre puţinii regizori francezi invitaţi peste hotare pentru a îndrăzni să se „încaiere” cu limba celorlalţi în cadrul unor puneri în scenă puternice şi deseori inovatoare, care sunt tot atâtea ilustraţii ale deschiderii sale şi atenţiei emfatice pe care o acordă lumii: Rinocerii de Eugen Ionescu în maghiară la Budapesta sau Scaunele în engleză la Washington, Funambulul de Jean Genet în italiană la Festivalul de la Palermo, Babel Taxi de Mohamed Kacimi, o producţie franco-americană în douăsprezece limbi şi o trupă internaţională, şi mai recent Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett în tagalog la Manila (Insulele Filipine).
Dintre spectacolele pe care le-a regizat, mai amintim:  Eugen Ionescu – Amedeu sau scapi de el cu greu (1977), Aristofan – Pacea (1978), Federico Garcia Lorca – Aşa au trecut cinci ani (1979), Marguerite Duras – Yes peut-être (1981), Elie Wiesel – Ani Maamin (1984), Péter Nádas – Întâlnirea (1990), Miklós Hubay – Şcoala geniilor (1992), Samuel Beckett – Sfârşit de partidă (2005), Jean Genet – Slugile (2006), Alfred Jarry – Regele Ubu (2007). Premiera piesei Vreau să se vorbească cu mine a avut loc în 2008. Cea mai recentă regie este spectacolul Simples mortels după romanul lui Philippe de la Genardière (2010)
Alain Timar a fost distins cu premiul Pro Cultura Hungarica (1990) în Ungaria, cu titlul de Cavaler al Artelor şi Literaturii (2003) şi cu Ordinul Naţional de Merit (2008) în Franţa.

"O succesiune stranie de personaje monstruos umane pe scena de la Théâtre des Halles. Aici nu sunt acrobaţi, nici clovni, nici elefanţi, ci doar cuvinte. Bine aţi venit în teatrul burlesc al lui Alain Timar şi al lui Louis Calaferte." (ARTE)
"Alain Timar, în Vreau să mi se vorbească a ales extrase, fraze, scene din opera genial-furibundă a lui Louis Calaferte. Din toate acestea a făcut un circ tumultuos, un circ al omenirii. Cei trei actori, toţi trei formidabili, fac din public un părtaş la farsele, confidenţele, exploziile şi depresiile lor. Nu ni se învaţă nimic despre viaţa şi opera lui Calaferte, însă râsul său, călduros-disperat, ni se transmite într-un mod superb." (Gilles Costaz - Les Echos)
"Cei trei comedieni ştrengari găsesc mare plăcere în jocul pe scenă, ca şi noi de altfel! Personajele lor cinice, hazlii, disperate se completează între ele. Alain Timar invită aici teatrul de bâlci, printr-o punere în scenă subtilă, cu scopul de a pune întrebări lumii. Totul e caustic şi zguduitor. Din această călătorie nu ne putem întoarce nevătămaţi." (Camille Bosshardt - L’Hebdo Vaucluse)

Cu: Yaël Elhadad, Nicolas Gény, Roland Pichaud