---

În faţa unui ecran, cu spatele la public, trei dansatoare incearcă să comunice una cu alta prin intermediul imaginii. Este ca şi cînd fiecare ar citi în ce vede acolo o expresie a sa, care există doar prin video, deoarece dansatoarea este extrasă din spatiul pe care îl ocupă. Ce se întamplă când relaţia cu ceilalţi nu se mai face prin contact direct? Când pielea, mirosul, energia şi intuiţia sunt absente din acestă relaţie? Când celalalt se reduce la emanarea unei reflecţii?
Universul din Screen Sisters este fascinant pentru că reuşeşte să creeze spaţii ambigue din confruntarea dansatoarelor cu propriile viziuni asupra lor. Inspirate de reacţiile pe care le creează, mişcările devin ecouri ale imaginilor lor. Odată ce proiecţia se temină va apărea o noua înţelegere a pământului, a verticalităţii, a volumului şi a densităţii aerului pe care dansatoarele o vor explora.
Fabienne Berger este complet imersată în tehnologiile comunicării şi oferă o serie de proiecţii puternice care vor constitui o forţă de atracţie la fel de mare pentru public cât şi pentru peformeri.

Fabienne Berger este coregrafă şi dansatoarea elveţiană  care, în cursul creaţiilor sale, a inventat un stil de dans încă neclasificat. În performance-urile sale multi-premiate, corpurile în mişcare şi meditaţia se amestecă şi creează o estetică influenţată de artele vizuale care încorporează muzică şi proiecţii video originale. Deja recunoscută în Europa, Orientul Mijlociu, SUA, Rusia şi Elveţia sub numele “Compania Fabienne Berger”, coregrafa a co-produs peste 20 de spectacole diverse cu teatre din Elveţia şi alte ţări.
Cercetarea dincolo de dualitate şi lucrul cu diferenţa sunt trasăturile caracteristice ale activităţii lui Fabienne Berger. În alegerea temelor, a dansatorilor, în abordarea creaţiei şi a mişcării şi în concepţia spectacolelor, ea explorează raportul complex şi paradoxal între scriere şi improvizaţie, între ce este fix şi ce este flexibil. Limbajul său, distinct şi inclasificabil, încearcă constant să creeze un dans pe care coregrafa îl numeşte ‘work in progress’. Limbajul corpului său caută să prindă şi apoi să redeseneze actele obişnuite sau mai puţin obişnuite ale vieţii private. Punctele sale de plecare sunt modurile în care ne mişcăm, ne pierdem echilibrul, cădem, ezităm, rezistăm, ne încărcăm, reacţionăm, acţionăm sau prindem ceva. Este o căutare coregrafică independentă, în strânsă legătură cu muzica care o leagă de un compozitor în fiecare creaţie.