Hanna
Enikő Györgyjakab
Max
Gábor Viola
Soțul
Zsolt Bogdán
Voci (Kurt, Klaus, Bert):
Ervin Szűcs,
Loránd Váta,
Csaba MarosánOfițeri SS (proiecție):
Attila Orbán,
Zsolt Bogdán,
Balázs Bodolai,
Loránd Váta,
Csaba Marosán,
Zsolt GyörffyCapul lui Johann (proiecție):
Attila Orbán
regia
Nona Ciobanu
decorul
Nona Ciobanu, Peter Košir
costume, ilustrația muzicală, light design
Nona Ciobanu
fotografii, video pentru proiecții
Matjaž Wenzel
proiecții video
Peter Košir
asistent scenografie
Tibor Tenkei
regia tehnică
Ágota Tatár
Dacă vrea cineva să vadă ce înseamnă dăruire şi sacrificiu pe scenă, să meargă neapărat la acest spectacol. Györgyjakab Enikő şi Viola Gábor îi va convinge că strălucitoarea glorie a actorului ascunde mult chin.
Adrian Țion: Aki elzárja az éjszakát / Cel care închide noaptea trezeşte rana vinovăţiei, Liternet, februarie 2015
Spectacolul este unul dur, greu de suportat şi, mai ales, greu de jucat. E însă interpretat exemplar, ca la carte, de doi actori de mare forţă- Viola Gábor şi Györgyjakab Enikö. Artişti de extraordinară înzestrare, stăpâni pe mintea şi pe corpurile lor. Coordonaţi admirabil de o regizoare ale cărei spectacole în România, la teatre de limbă română, maghiară, germană sau idiş, le aştept de aici încolo cu interes şi cu nerăbdare.
Mircea Morariu: O revenire, Adevărul, 27 martie 2015
- FEST-FDR,Timișoara (2015)
- Sfântu Gheorghe (2015)
- Fest(in) pe Bulevard (2015)
- Teatrul Vígszínház, Budapesta (2018)
Data premierei: 05 octombrie 2014
Data premierei: 5 octombrie 2014Durata spectacolului: 1h 10 fără pauză
Un fost ofiţer nazist şi o fostă deţinută în lagăr, între care a existat o relaţie pornită printr-un abuz sexual, se reîntâlnesc întâmplător la Viena, după 13 ani de la terminarea războiului.
Max și Hanna, cei doi protagoniști ai spectacolului inspirat de controversatul film, făcut în 1974, de Liliana Cavani, Portarul de noapte, sunt prinși în cușca destinului lor întunecat și în cuşca istoriei. Nu vor, sau nu pot să facă nici o mișcare în afara acestei cuşti. Au nevoie de reconstituirea trecutului lor, în scopul de se a curăța / înțelege / pedepsi, reciproc, și pe ei înșiși. Pentru asta trebuie să-şi provoace propria lor natură, propriul destin, unul pe altul. Ei acceptă să vadă lumea unul prin ochii celuilalt, între ei se stabileşte o relație dinamică, dintre victimă şi opresor, în care fiecare participant joacă un rol activ și în schimbare.
Cred că şi astăzi relaţia dintre dominant şi submisiv, este extrem de actuală, şi, poate exista în familie sau într-un cadru mai larg al societăţii. Cred că şi astăzi suntem responsabili de felul în care acceptăm aceste abuzuri, şi, participăm de multe ori la menţinerea lor.
Nona Ciobanu