1 oră 50 minute fără pauză
Christian, fiul în vârstă
Ervin Szűcs
Helene, sora mai mică
Imola Kézdi
Michael, fiul cel mic
Gábor Viola
Linda, fantoma surorii moarte
Anikó Pethő / Éva Imre
Helge, tatăl
Zsolt Bogdán
Else, soţia lui Helge
Emőke Kató
Mette, soţia lui Michael
Réka Csutak
Raphael, prietenul lui Helene
András Buzási
Michelle
Csilla Albert
Pia
Enikő Györgyjakab / Éva Imre
Kim, prietenul lui Christian, chef
Ferenc Sinkó
Helmuth von Sachs, maestrul de ceremonie
Balázs Bodolai
Lars, recepţionist
Lehel Salat / Loránd Farkas
Bent, unchi
Attila Orbán
Doamna Bent
Andrea Kali / Júlia Laczó
Poul
Lóránd Váta
Doamna Poul
Tünde Skovrán / Andrea Vindis
Pianistul
Zoltán Horváth
Cameraman I
Szabolcs Balla
Cameraman II
Alpár Fogarasi
Ospătar I
Tibor Molnár
Ospătar II
Ildikó Andercó
Fetiţa
Alia Maria Matei
Băiatul
Mihai Iosif Aconstantinesei
regia
Robert Woodruff
dramaturgia
András Visky
scenografia
Carmencita Brojboiu
muzica
Zsolt Lászlóffy
coregrafia
Ferenc Sinkó
imagini video
Attila Soós
asistent de regie
Simón Hanukai, Andrej Visky
regia tehnică
Yvonne Nagy, Zsolt Györffy
Pe acest fapt şi mizează Robert Woodruff, pe o mare disponibilitate de a experimenta şi de „a fi împreună pe scenă“ pe care o au actorii de la Teatrul Maghiar şi, de asemenea, pe o combinaţie interesantă între teatru şi film, pe care o exploatează din plin, amestecând cele două arte uneori până la o formă de autoanulare, alteori până la anulare reciprocă.
Nesigur pe mijloacele teatrului sau, dimpotrivă, sigur pe combinaţia tulburătoare ce s-ar putea naşte dintre teatru şi film, Robert Woodruff creează în paralel două spectacole. Unul care se întâmplă pe scenă, lângă tine, şi unul care este transmis „live“, de lângă tine, camerele de filmat şi ecranele amplasate peste tot, amplificând cadru cu cadru trăirile şi emoţiile protagoniştilor, ca într-un reality-show.
Soluţia pe care o foloseşte regia, mai puţin uzitată în România (în ciuda faptului că în teatrul românesc există o inflaţie de proiecţii), în spectacolul de la Teatrul Maghiar din Cluj are justificare în sine, pentru că mizează pe o bruscare, pe o electrocutare a emoţiei spectatorului, „obligat“ să devină parte din poveste. Limitele convenţiei sunt parţial anulate, parţial reinstalate într-o altă formă, pentru că publicul nu se află în sală, în fotolii, ci în scenă, la masă, la care iau parte şi protagoniştii poveştii. Şi, pentru ca experienţa să fie deplină, la masă sunt servite mai multe feluri de mâncare şi un pahar de vin roşu… Nimic trucat! Şi totul cu aromele de rigoare.
În continuare cred că trupa cea mai grozavă de teatru din România se găsește la Teatrul Maghiar din Cluj, chiar dacă risc să fiu localistă și regională cu aserțiunea mea frenetică. Spectacolul Aniversarea (adaptare după teribilul film Festen de Thomas Vinterberg, partener în mișcarea Dogma 95 alături de Lars von Trier), regizat de Robert Woodruff (și adaptat scenaristic de András Visky) este o performanță cerebrală, un panopticum psihic în care spectatorul este scufundat în intriga și dialectica minților vinovate și a celor traumatizate.
Este vorba despre un banchet-prohod și praznic sufletesc în care relațiile de familie sunt întoarse cu susul în jos, scuturate, măcinate, cernute, măcelărite și regestate (atât cât mai este posibil și îngăduit). Michel Foucault ar fi adorat atât filmul lui Vinterberg, cât și spectacolul trupei clujevite maghiare.
Montarea regizorului american impresionează prin aspectul inedit, conferit de exploatarea neconvenţională a numeroase spaţii de joc, precum curtea sălii studio, holul acesteia, transformat în hotel, şi toate laturile sălii. Întreg spectacolul este filmat şi proiectat simultan pe două ecrane.
Cea mai recentă premieră a "Maghiarului" clujean introduce spectatorii în intimitatea poveştii prin aşezarea acestora la aceeaşi masă cu protagoniştii şi servirea lor cu preparate şi un pahar de vin, întocmai ca la un dineu festiv. Încheierea, în care Helge este exclus de la micul dejun din dimineaţa următoare de către fiul cel mic, tată a doi copii, poate fi interpretată ca extirpare a răului care altfel ar putea periclita în continuare integritatea celor din jur. Este sugestiv în acest sens faptul că interpretul lui Helge nu va apărea la aplauzele finale ale spectatorilor, ori de câte ori ar fi rechemaţi actorii pe scenă.
Data premierei: 04 octombrie 2011
Nominalizări UNITER:
- cea mai bună actriță în rol secundar: Emőke Kató, pentru rolul lui
ELSE
- cel mai bun actor în rol secundar: Balázs Bodolai, pentru rolul lui
HELMUTH VON SACHS
Execuţie decor:
Altax SRL(Bucureşti)
Spectacol realizat cu acordul Nordiska ApS., Copenhaga
Mă simt atras de spectacolele care abordează extremele comportamentului uman, şi Aniversarea este un astfel de proiect. Adeseori familiile, ca şi societăţile, se bazează pe minciuni, secrete şi adevăruri parţiale. Aceste minciuni, adânc îngropate în ADN-ul grupului se reflectă pe faţa încordată a familiei sau a întregii culturi. Este o tensiune ascunsă. Este o mască a prefăcătoriei. Comportamentul unui grup aflat sub pactul tăcerii reflectă această suferinţă – şi în urmare devine agresiv, bolnav, sălbatic. Aniversarea înfăţişează puterea nemaipomenită, îndrăzneaţă a faptelor individuale care tind la ruperea codului tăcerii. Frumuseţea curajului care aruncă lumina adevărului asupra vieţilor noastre individuale şi asupra culturii noastre.
Robert Woodruff
Caiet de sală