---

Din moment ce omul a fost izgonit din paradis, “lipsa” a devenit starea noastră naturală a vieţii. Timpul ruinează feţele noastre, pielea noastră, corpurile noastre, sentimentele noastre şi gesturile, dar există întotdeauna ceva care nu poate fi luat... în farmecul memoriei continuăm să levităm în demnitatea trecerii în nefiinţă, şi nu există niciodată un moment plicticos – trebuie să luăm de la început din nou şi din nou.